Înainte de a înşira, sec, cifre +TVA, ar trebui să vedem ce e ăla „un logo” – dar mai ales ce ar trebui să facă el. În afară de faptul că se pune pe cartea de vizită.

O să trec peste definiţii şi metafore fără să insist (pentru că sigur le-aţi mai auzit deja). Dacă totuşi nu le-aţi mai auzit, căutaţi cu Google 🙂 şi după ce aţi aflat cum e cu ansamblurile de elemente ico/logotype, simbolurile unice, ştampila-semnătura-blazonul-imaginea firmei-produsului-organizaţiei-evenimentului-etc., să ne gândim puţin la ce ar trebui (sau nu) să facă un logo.

Logo-ul te defineşte.

Asta dacă reuşeşte să comunice câteva lucruri despre tine, cum ar fi: cu ce se ocupă compania ta, ce experienţă are, ce o face deosebită faţă de altele, cui se adresează, ce promisiuni face publicului său. E drept, nu se aplică cu stricteţe pentru toate logo-urile, şi asta pentru un motiv de bun simţ – e firesc ca un brand internaţional de bere să comunice diferit faţă de un start-up în domeniul amenajărilor interioare, de exemplu.

Dacă eşti un mic producător de încălţăminte, să zicem, s-ar putea să ţi se pară firesc ca logo-ul firmei tale să înglobeze cumva imaginea unui pantof. Silueta unui pantof, mai precis – cu toc, elegant, de damă. Produci numai şi numai aşa ceva? Poate că e exact ce-ţi trebuie (ai totuşi grijă, simbolul respectiv e folosit uneori ca pictogramă pentru semnalizarea toaletelor).

Pe urmă, să mai zicem că nu o să faci niciodată altfel de pantofi – chiar şi aşa, desenul respectiv ar trebui să spună ceva mai multe despre tine, cum ar fi de exemplu că: pantofii tăi sunt serie mică, atent manufacturaţi, te adresezi unui public tânăr şi educat etc. Desigur, nu doar „desenul” trebuie să spună asta, ci logo-ul în ansamblu – numele, fontul ales, poziţionarea faţă de icotip, culorile folosite. Te mai reprezintă acum?

De fapt, treaba e aşa – am nevoie de o carte de vizită că mă întâlnesc cu un posibil client, cineva important.

Ei, acum se limpezesc lucrurile. Şi e simplu să facem un calcul – logo-ul tău nu costă nimic! Foarte serios. De fapt, sfatul meu este să nici nu-ţi mai baţi capul cu un logo – decât să dai nişte bani degeaba mai bine alege un model gratis direct de la tipografie, fără logo – doar aşa, „cu un scris frumos”. Cartea ta de vizită nu va comunica oricum nimic, dar o să vorbeşti tu. Se poate întâmpla să fii convingător, dar „blazonul” firmei tale nu te va putea susţine. (Studenţii care s-ar fi bucurat de banii câştigaţi să nu se supere).

Vă regăsiţi în citatul de mai sus? Povestea asta probabil că vi se pare o glumă proastă acum, dar vă asigur că nu glumesc deloc. Vă rog doar să citiţi şi restul, veţi înţelege despre ce vorbesc. Iar dacă nu vă regăsiţi în citatul de mai sus – cu atât mai mult vă rog să citiţi mai departe.

Nici nu mai e mult, oricum:

Nu de logo aveţi nevoie – ci de identitate vizuală.

Pentru că logo-ul nu înseamnă prea mult fără un context care să-l pună în valoare. Logo-ul, de unul singur, e doar un semn lipit în diverse locuri – carte de vizită, pliant, etichetă de produs etc.

Identitatea vizuală, pe de altă parte, stabileşte reguli de folosire ce vor asigura coerenţă şi unitate tuturor materialelor de comunicare; construieşte un set de elemente de suport şi dialog pentru logo (de la variantele acestuia, culorile principale, gama secundară de culori, raportul cu elementele din jur… şi până la ritualul personalizat de servire a produselor); schiţează provocările viitoare – ale brandului, companiei, evenimentului – astfel încât evoluţia ulterioară (adăugarea unui nou produs în gamă, sau folosirea unui nou suport de comunicare) să nu intre în contradicţie cu elementele deja existente.

Şi atunci logo-ul respectiv va fi mai mult decât un semn mic, colorat, pe un colţ de carte de vizită. Pentru că te va reprezenta.

Cam cât ar trebui să coste aşa ceva?